Sunt tânăr doamnă!

Eram între oameni, la masa de prânz. Şi contrar regulilor prescrise pentru întregirea Codului de Bune Maniere, discutam. O doamnă foarte sprintenă în asumarea de poziţii generatoare de valori ne spune că are o fetiţă de 17 ani foarte inteligentă şi principială. Tânara generaţie măi frăţioare. Domnişoara care făcea subiectul discuţiei a constatat o neregulă şi nu a ezitat să o pună în franc în faţa profesorului şi să ceară dreptate. Foarte frumos din partea ei. Dar maică-sa o şi vedea în fruntea hoardelor tinereşti care vin să ia locul dinozaurilor şi să instituie un regim curat şi eficient. De asta are nevoie România. Tinerii ne sunt salvarea. În ei mai avem speranţe pentru mai bine. Ei sunt entuziaşti, infinit mai deştepţi, puternici, harnici şi rezistenţi.

Sunt întristat. Am avut şi eu 14 ani ani, mi s-au băgat şi mie şi colegilor de generaţie în cap astfel de aprecieri înflăcărate. Şi uitaţi unde suntem. Trageţi voi concluziile. Au trecut 18 ani de la Revoluţie. Aceeaşi retorică la nesfârşit: tinerii vor face ceva. Tinerii au un mare defect: îmbătrânesc şi ei. Dar nimeni nu o spune. Odată sărit de 20 ani începi să priveşti cu gravitate la cei cu 2,3 ani mai mici decât tine. Este primul semn că începi incoştient, încet să îmbătrâneşti, să deprinzi din atitudinile pe care le discreditai. Nu-ţi plăcea când vedeai proaspeţii studenţi lăudându-se cu viaţa de cămin, cu cursurile de facultate la care înveţi într-un semestru cât ai învăţat pentru bacalaureat, în patru ani de liceu. Dar astăzi o faci şi tu. Pentru că e mişto, pentru că fetele pun botul şi până la urmă aşa trebuie să fie. Noi nu aveam celulare din clasa a V-a, noi nu fumăm iarbă de la 15 ani, noi nu ştiam de păsărică la vârsta voastră şi nu stăteam toată ziua pe Messenger. Păi de ce nu făceai toate astea tinere matur? Pentru că nu aveai la dispoziţie condiţiile necesare. Numai din cauza asta.

Când va fi terminat facultatea, tânărul va ţine predici studenţilor încă juni, că a învăţat mai mult la cursuri decât o fac ei în momentul respectiv, profesorii erau mai severi ş.a. Va pleca uşor capul pentru a obţine un loc de muncă de care evident nu va fi mulţumit. Dacă va vrea să promoveze, va învăţa să îşi reprime propriile iniţiative şi să le aplice pe cele venite de sus. Peste încă o bucată de vreme se va vedea pe o poziţie de autoritate. Are deja exerciţiu, e blazat şi presiunile din jur, îl vor împinge la adoptarea de compromisuri. Va avea copii şi va proiecta în viitorul lor speranţe pentru toate nereuşitele lui. Acum mă întreb unde e loc într-un astfel de parcurs al vieţii de previziunile înaintate de respectiva doamnă.

E ineficient să crezi că se va schimba ceva prin venirea unei noi generaţii de oameni. Nu le mai puneţi în cârcă responsabilităţi pentru curăţarea mizeriilor pe care le lăsaţi voi în urmă. O societate normală nu aşteaptă soluţii miraculoase de la copii. O societate puternică este condusă de oameni responsabili, maturi nu de copii şi nici de bunicuţe. O societate normală va avea grijă să-şi crească şi să-şi protejeze copiii, să le dea timp de joacă, timp de învăţat şi timp potrivit de luat decizii. Toate la vremea lor, fără aşteptări neacoperite. Nu transformaţi copiii în bătrâni înainte de vreme.

Aşa că, iubiţi-vă copii, beţi bere, bucuraţi-vă şi când veţi fi pregătiţi preluaţi frâiele puterii.