Archive for the Exerciţii de gândire Category

Vremuri

Posted in Exerciţii de gândire, Multe on Februarie 18, 2008 by Dănutz

Oamenii sunt deosebiţi prin vârstă în mare măsură. Copii mici, şcolari, studenţi, maturi, bătrâni, memorii.

Ce mă surprinde e că de la o vreme încoace totul e de-a valma. Nu mai pot determina cât de cât veridic vârstele persoanelor cu care am de-a face. După terminarea şcolii intri într-o categorie largă unde nu mai prea contează o diferenţă de un an sau doi. Toţi vom avea pe rând: 20 şi ceva de ani, 30 de ani, 40 de ani, etc. În facultate în schimb, poţi determina uşor diferenţele între un student de anul 2 sau 3. De cei din anii marginali, 1 sau 4 nu mai vorbesc. De altfel, student fiind poţi alege o elevă de liceu dintr-o turmă de colege fără să încrunţi măcar ochiul.

Când eşti de 12 ani studentele ţi se par aproape femei, după ce termini facultatea le vezi aşa de proaspete, departe de momentul când vor fi mame. Şi tot continuăm să ne considerăm prea crud bătrâni. Îi certăm pe cei mai tineri când se consideră în vârstă şi ne mai dorim pentru câteva momente trăirea pe care numai ei o mai au. Ce nu ne aducem aminte e că şi noi făceam la fel.

Mă întreb cum e să apreciezi vârstele de la înăţimea a vreo 80 de ani dar în acelaşi timp mă arde prea puternic dorul limpezimii de la 21.

Demitizarea

Posted in Exerciţii de gândire, Multe on Ianuarie 12, 2008 by Dănutz

window_by_pantaleimon.jpg

Oamenii tind să facă pasiuni, să fie impresionaţi de ceva ce văd, de cineva pe care văd. Se pot enumera aici timpuri, vârste, persoane în viaţă sau persoane care nu mai sunt printre noi. Aşa se nasc modelele pentru fiecare dintre noi. Şi intangibilitatea standardului impus de model sau a modelului în sine duce la obsesii şi la frustrări. Primele modele pe care le avem sunt părinţii. Apoi, ne fixăm standarde în rândul colegilor, a oamenilor cu care avem de-a face, a artiştilor, a profesioniştilor care excelează în branşa în care lucrăm. Tot aşa ne punem întrebări asupra timpurilor care au fost, a epocilor trecute şi ne gândim la perioada în care ne-ar fi plăcut să trăim mai mult. Şi ne creăm o lume idilică. De cele mai multe ori însă e bine să nu ne apropiem prea tare de aceste mituri pentru că odată atinse, echilibrul acestora slăbeşte, farmecul păleşte şi încep să ne apară aşa cum sunt de fapt, nespectaculoase, banale chiar.

Copilul va fi contrariat când fără să vrea îşi va vedea părintele încălcând regulile pe care i le-a propovăduit, când îl va vedea neputincios în faţa unei situaţii. În adolescenţă sau chiar mai devreme se va naşte un conflict între copilul prea ascultător şi părintele care acţionează contrar principiilor impuse de el însuşi odraslei. Apropierea de un model care îţi imprimă forţă şi siguranţă te va dezămăgi de cele mai multe ori. O să vezi că în spatele măştii se află un suflet mai nesigur şi mai speriat decât al tău. Artistul are două feţe şi cea pe care o lasă să se vadă nu este altceva decât o minciună. Cei care ne servesc drept model de succes au un trecut în care s-au dedat la fapte pe care tu le dezagreezi complet. Oratorul desăvârşit, într-o discuţie particulară îşi va dezvălui frustrările. Timpurile trecute sunt pline de neajunsuri pe care intenţionat le uităm sau le ignorăm.

Idealizarea, cu cât este mai puternică, cu atât crează aşteptări mai mari şi neatingerea acestora dă o dezamăgire cu efect direct proporţional. Nimic nu e ceea ce pare de la distanţă. Totul este banal şi doar serotonina face diferenţa în cele mai multe cazuri.

Sunt tânăr doamnă!

Posted in Exerciţii de gândire, Multe on Noiembrie 24, 2007 by Dănutz

old_man_ii_by_jacac.jpg

Eram între oameni, la masa de prânz. Şi contrar regulilor prescrise pentru întregirea Codului de Bune Maniere, discutam. O doamnă foarte sprintenă în asumarea de poziţii generatoare de valori ne spune că are o fetiţă de 17 ani foarte inteligentă şi principială. Tânara generaţie măi frăţioare. Domnişoara care făcea subiectul discuţiei a constatat o neregulă şi nu a ezitat să o pună în franc în faţa profesorului şi să ceară dreptate. Foarte frumos din partea ei. Dar maică-sa o şi vedea în fruntea hoardelor tinereşti care vin să ia locul dinozaurilor şi să instituie un regim curat şi eficient. De asta are nevoie România. Tinerii ne sunt salvarea. În ei mai avem speranţe pentru mai bine. Ei sunt entuziaşti, infinit mai deştepţi, puternici, harnici şi rezistenţi.

Sunt întristat. Am avut şi eu 14 ani ani, mi s-au băgat şi mie şi colegilor de generaţie în cap astfel de aprecieri înflăcărate. Şi uitaţi unde suntem. Trageţi voi concluziile. Au trecut 18 ani de la Revoluţie. Aceeaşi retorică la nesfârşit: tinerii vor face ceva. Tinerii au un mare defect: îmbătrânesc şi ei. Dar nimeni nu o spune. Odată sărit de 20 ani începi să priveşti cu gravitate la cei cu 2,3 ani mai mici decât tine. Este primul semn că începi incoştient, încet să îmbătrâneşti, să deprinzi din atitudinile pe care le discreditai. Nu-ţi plăcea când vedeai proaspeţii studenţi lăudându-se cu viaţa de cămin, cu cursurile de facultate la care înveţi într-un semestru cât ai învăţat pentru bacalaureat, în patru ani de liceu. Dar astăzi o faci şi tu. Pentru că e mişto, pentru că fetele pun botul şi până la urmă aşa trebuie să fie. Noi nu aveam celulare din clasa a V-a, noi nu fumăm iarbă de la 15 ani, noi nu ştiam de păsărică la vârsta voastră şi nu stăteam toată ziua pe Messenger. Păi de ce nu făceai toate astea tinere matur? Pentru că nu aveai la dispoziţie condiţiile necesare. Numai din cauza asta.

Când va fi terminat facultatea, tânărul va ţine predici studenţilor încă juni, că a învăţat mai mult la cursuri decât o fac ei în momentul respectiv, profesorii erau mai severi ş.a. Va pleca uşor capul pentru a obţine un loc de muncă de care evident nu va fi mulţumit. Dacă va vrea să promoveze, va învăţa să îşi reprime propriile iniţiative şi să le aplice pe cele venite de sus. Peste încă o bucată de vreme se va vedea pe o poziţie de autoritate. Are deja exerciţiu, e blazat şi presiunile din jur, îl vor împinge la adoptarea de compromisuri. Va avea copii şi va proiecta în viitorul lor speranţe pentru toate nereuşitele lui. Acum mă întreb unde e loc într-un astfel de parcurs al vieţii de previziunile înaintate de respectiva doamnă.

E ineficient să crezi că se va schimba ceva prin venirea unei noi generaţii de oameni. Nu le mai puneţi în cârcă responsabilităţi pentru curăţarea mizeriilor pe care le lăsaţi voi în urmă. O societate normală nu aşteaptă soluţii miraculoase de la copii. O societate puternică este condusă de oameni responsabili, maturi nu de copii şi nici de bunicuţe. O societate normală va avea grijă să-şi crească şi să-şi protejeze copiii, să le dea timp de joacă, timp de învăţat şi timp potrivit de luat decizii. Toate la vremea lor, fără aşteptări neacoperite. Nu transformaţi copiii în bătrâni înainte de vreme.

Aşa că, iubiţi-vă copii, beţi bere, bucuraţi-vă şi când veţi fi pregătiţi preluaţi frâiele puterii.

Feminitate

Posted in Exerciţii de gândire, Multe on Noiembrie 11, 2007 by Dănutz

Dau curs în cele ce urmează provocării înaintate de Bezdomny. Care sunt caracteristicile care articulează feminitatea?
Cum văd eu întruchiparea acestui concept:

Să îi placă copiii

Să mulţumească pentru un gest frumos sau pentru un compliment

Să se arate un pic îmbufnată pentru a-ţi obţine atenţia (îngeresc)

Să îţi ofere sânul ei sprijin pentru cap, atunci când eşti epuizat

Să te muşte de ureche când te aştepţi şi … când nu te aştepţi

Să se lase protejată de tine

Să folosească farduri atât cât să nu-i acopere naturaleţea

Să fie uşor misterioasă cu privire la metodele şi lucrurile destinate exclusiv ei, ca femeie

Să fie ordonată

Să nu miroase excesiv a parfum, de oricare ar fi el

Să nu fie morocănoasă

Să nu spună „Nu” când i se propune ceva ce de fapt aştepta

Să nu se încăpăţâneze la efort fizic peste măsura puterilor ei

Să nu dispreţuiască; să nu-şi etaleze calităţile existente sau inexistente

Să nu poarte pantaloni de camuflaj sau bocanci

Să nu folosească cuvintele care încep cu „p”

Pe scurt, ea o să te facă să te simţi bărbat.

Ce să faci

Posted in Exerciţii de gândire, Multe on Noiembrie 3, 2007 by Dănutz

…atunci când nu ai ce face:

– Iei o carte şi citeşti

– Îţi faci ordine între lucruri

– Îţi suni o cunoştinţă

– Stai şi priveşti în jurul tău

– Asculţi mai atent tot ce mişcă în jurul tău

– Încerci să-ţi aminteşti când ai jignit ultima oară

– Îţi faci o listă cu ce îţi place

– Te uiţi pe nişte poze vechi

– Îţi cauţi în minte cel mai îndepărtat strămoş despre a cărui existenţă ştii ceva. Şi te întrebi câţi or să mai ştie ceva de tine după ce nu vei mai fi.

– Te pui să dormi

Noiembrie

Posted in Exerciţii de gândire, Multe on Noiembrie 1, 2007 by Dănutz

november_by_erni009.jpg

De astăzi începând este noiembrie.

Noiembrie este o lună specială pentru că e luna în care m-am născut.

Este singura lună din an care începe cu litera N. Nu aţi observat nu?

Este ultima lună de toamnă şi prima lună de iarnă.

Este luna în care Charlize Theron l-a sedus pe K. Reeves (he knew too much).

Este luna cu ploi mocăneşti, reci.

Este luna în care pământul şi-a dat roada şi se pune la odihnă.

Este luna în care Maica Domnului a intrat în Biserică (21 nov.).

Este luna seacă care ne seacă şi pe noi de speranţă.

Este luna în care îţi este permis să plângi.

Cioc Cioc la uşile Raiului

Posted in Exerciţii de gândire, Multe on Octombrie 19, 2007 by Dănutz

…Din generaţia celor care trebuie să mănânce tot rahatul ca să poată trăi.

Nu e un motiv de laudă sărăcia, bogăţia sau faptul de a te fi îmbătat.

Ne grăbim prea mult… nu mai stăm, să ascultăm vântul, să mirosim, să simţim cu inima, să ne vedem de sănătate.

Sărutul e o experienţă totală. Lin, catifelat, excitant si energizant.

Cum puteţi mânca momiţe? Masculinitatea bietelor animale.

Beat cu adevărat nu poţi fi decât după 12 noaptea când ţi se închid ochii şi nu ştii de ce. Te plimbi în aerul rece care te înţeapă în faţă. Şi mergi cruciş.

Săptămâna trecută am văzut o fufă. Şi un stol de berze, pe când întorceam glia strămoşească. S-a învârtit de câteva ori în aer, cu conştiinţă şi a plecat. După o zi a dat frigul năprasnic. A fost nevoie să fac focul în casă.

Pupaţi-vă până puteţi. Nu se ştie dacă mâine voi mai fi.

Mama, I’m on my way to the promised land. Highway to hell!