Marinică

Posted in Multe on Decembrie 31, 2009 by Dănutz

De când i s-a mărit salariul, Marinică a început să se destindă. Acum, îşi permite să plătească bilet de autobuz ca să meargă până la Sibiu. Nu mai stă la „ia-mă nene” câte o jumătate de oră sau şi mai mult, în ploaie sau soare excesiv, să încaseze priviri sarcastice din partea pârliţilor cu covrigul în mână. Se simte bine aici. E plin de femei sofisticate de fiecare dată. Pentru el, o aglomerare asemănătoare nu mai există nicăieri. Scaunele din faţă sunt întotdeauna ocupate de brunete cu priviri languroase, care îl măsoară de îndată ce trece pragul. El reuşeşte să ocupe un loc imediat următor celor pe care şed zeiţele şi de aici îşi fixează privirea lui tâmpă printre scaune. Şi ambianţa sonoră îl induce în moleşeală. Se cântă Chris Rea, câteodată Leonard Cohen, nu manele şofereşti ca în maşinile de ocazie cu tapiţeria tăiată, emanând mirosuri alăturate de regulă procesului de micţiune.

Marinică e băiat de la ţară. La şcoală, letargia profesorilor, care îşi deplângeau destinul dezumflat la fiecare oră, nu l-a impulsionat să treacă vreodată de media 6. Tatăl tractorist şi mama gospodină nu au avut aşteptări măreţe de la odrasla lor, nu l-au presat pentru a atinge performanţele fiului primarului sau a fiicei şefului de post. Marinică a crescut, a intrat şi el la facultate, în rând cu toţi ceilalţi din sat. Nu a citit vreodată mai mult decât s-a impus minimal. Nu îl interesau sensuri metafizice, simboluri, sau expresii cu încărcătură de semnificaţie. Simţul practic l-a ajutat să termine facultatea, să răzbată în spaţiul urban, să se seteze în ritmul oraşului şi uşor, să se amestece în acest stomac cu talpă de asfalt. Nu e prea vorbăreţ nici acum, după ce s-a angajat.

Dor de viaţa la ţară nu i-a fost niciodată dar în ultimul timp vine tot mai rar acasă. Fără să fi stat vreodată să analizeze, să se chestioneze şi cu atât mai puţin să simtă, devine tot mai mult un orăşean. Tabieturile, obiceiurile şi reflexele nu-i mai sunt aceleaşi. Îi face mare plăcere să se îmbrace în trening şi adidaşi, să meargă la sala de forţă unde trage de fiare. Când are de străbătut o distanţă considerabilă în oraş, urcă în troleibuz. Şi-a plătit abonament la începutul lunii, nu mai circulă pe jos, el, care la venirea în oraş nu vedea sensul deplasării motorizate între două puncte ale aceleiaşi aşezări. Mai bine pleca cu o jumătate de oră mai repede decât să urce în tabla ambulantă, la înghesuială.

Mărirea de salariu l-a determinat să îşi cumpere cărţile din colecţia „Adevărul”. Cotoarele verzi cu inscripţii aurite puse unul lângă altul îi dau o satisfacţie deosebită. Creează impresia de bibliotecă valoroasă, cu o încăpere secretă în spate, la care ai acces doar dacă mişti cartea care trebuie. Cel mai mult îi place internetul, fără de care nu mai poate concepe viaţa în societate. Are cont pe Facebook în care şi-a băgat o poză cu o gagică pe care o ţine strâns cu dreapta peste umerii acoperiţi doar de două bretele elastice de sutien. În mâna stângă are un whisky. E valabil. Era la o petrecere de societate. Gagica stă serioasă, cu mâinile prelingându-i-se pe pectorali, el, cu privirea semi-încruntată şi cu gura arcuită în jos, a gravitate. A doua poză e la Casa Poporului, a treia la Turnul cu ceas din Sighişoara. În amândouă, Marinică al nostru e mic şi face cu mâna, de undeva din partea de jos.

Când mai ajunge în sat, unii zic că Marinică s-a ajuns. El nu îi ascultă, nu se gândeşte la asta şi discuţiile seci îl plictisesc. Până la urmă, şi acum mănâncă brânză de burduf cu aceeaşi plăcere ca în copilărie.

(pentru Man.In.Fest, nr. 1/2010)

Anunțuri

.

Posted in Multe on Decembrie 20, 2009 by Dănutz

& more:

Din categoria sexi:
sexy santa
craciun sexy
mos sexy
mosi/mos craciun sexy
cel mai sexi mos craciun

Din categoria gagici:
mos craciun cel cu gagici
poze mos craciun cu gagici
mos craciun cu gagica
mos craciun femei
gagici de craciun

Din categoria curve/târfe:
mos craciun la curve
o curva de craciun
curva lu mos craciun
tarfa si mosu

Miscellaneous:
mos craciun smecher
mos craciun jmecher
mos craciun manga
mos craciun tanc
mos craciun fute
mos craciun se caca
mosu in chiloti de tabla
animale imbracate in mos craciun
barba de mos craciun
fotbal santa
imagini mos craciun black

Să aveţi parte de Moş Crăciun! ho ho ho.

A început!

Posted in Multe on Octombrie 7, 2009 by Dănutz

A început Festivalul de Teatru, aşa că e imperios necesar să:

-trag cel puţin o ţigară
-etalez două înjurături
-dau trei replici spirituale
-râd la încă două replici spirituale, venite de la alţii
-îmi scot la aer pălăria de vânător
-mă dau mare cu trei cuvinte în italiană
-adopt atitudinea de „nu te servesc seara asta, draga mea”
-nu recunosc ce am făcut astă vară (cel mai important!)

Doi

Posted in Multe on August 29, 2009 by Dănutz

Seara asta mi-am dat seama că blogul a împlinit doi ani. Şi eu am împlinit doi ani. Doi ani de incertitudini mature.

Nunta

Posted in Multe on August 26, 2009 by Dănutz

De felul meu, niciodată nu am prea avut încredere în profesioniştii ăştia reconvertiţi, gen consultant financiar din ginecolog, profesor universitar doctor de fizică a particulelor din frizer, curator de artă din inginer în industria laptelui, ziarist umorist din măcelar care merge cu bicicleta, sergent din filosof, sau Mihai Gâdea de la Antena 3 cu echipa lui de supermeni de noapte, ştiţi voi.

Dar nu despre asta vreau să vorbesc ci despre nunţi.

Copil fiind, detestam să merg la nunţi. Aveam permanent, sau aproape, senzaţia aia de caca în pantaloni şi şosete ude. Deranjant. Mireasa nu îmi acorda atenţie, mâncarea nu era niciodată făcută cu simţ de răspundere (bănuiesc bucătarii de un trecut în industria construcţiilor cu schelet metalic) şi nuntaşii erau obligaţi să iasă la rampă şi să se rupă în scheme, activitate pe care ei o denumeau elogios „dans”.

A trecut vremea şi am ajuns şi io să îmi văd fârtaţi şi domnişoare dragi sau mai puţin, în centrul acţiunii, adică miri şi mirese. Lumea din-mprejur a început să capete culoare, a început să danseze artistic, ţâţele să sară cu rost şi ritm definit, mâncarea digerabilă, chiar de nerefuzat, wiscanele plăcute la gust, mai ameţitoare, eu, băgat în seamă de mireasă şi de soacră.

Oricât kitsch poartă o nuntă, e mai suportabil aşa. Până la urmă, e singurul chiolhan unde îţi aduni laolaltă şi bunicii şi prietenii din copilărie. La nunta proprie, tu eşti clovnul suprem, oferi spectacol gratis şi spectatorii cârcotesc la jumătate normă faţă decât o fac în afara ei. E plăcut, mai departe, să admiri madmoizelele chinuite pe tocuri şi în vestimentaţii total neconfortabile căutându-şi fericirea pe după fermoare. În noaptea nunţii fâşul se mai rupe o dată şi dacă nu încerci prea multe analize poţi fi chiar într-o explozie de fericire. Întotdeauna mai e loc pentru încă una. Nuntă.

Nunta e prima bornă marcată pe drumul mediocrităţii liniştite, scăldate de fericirea saţietăţii gurmande şi epidermice. Eu ies să joc un golf şi să fumez gazonu.

Nemini parcetur

Posted in Multe on Iunie 15, 2009 by Dănutz

În afară de Dănutz toate personajele sunt ireale

Eram în clasa a X-a, în prima oră de după vacanţa iarnă, luni dimineaţă. Exact în clasa a X-a Ţ, o clasă de virgini care primeau 3 la fizică şi nu aveau internet, după ce am sărbătorit şi noi un revelion la care nu am îndrăznit să pişcăm prea multe buci.

Intră proful de mate spăşit, cu faţa în pământ, negru pe la ochi, oftând a corvoadă, de parcă n-ar fi sărbătorit şi el intrarea în ultimul an de secol XX. Suflă greu de două ori, pune catalogul pe catedră, pierde două minute cu privirea prin geam, fix în grădina vecinului de vis-a-vis de liceu, după care mormăie ceva, gen „copii, mă bucur să vă revăd! Ce vreţi să faceţi voi în noul an?” Ha? WTF? Ce l-a apucat? Ale dracului să fie temele de vacanţă. Ăsta şi-a uitat de ele.

Ia zi mă Băscuţă, tu ce ţi-ai propus să faci în noul an? Aaa, deci, io, să vedeţi, se scarpină de două ori pe unde apucă, să reiau algebra de clasa a IX-a şi să rezolv toate problemele din culegeri prin algoritmi informatici. He he! Bine măi Băscuţă! Tu întotdeauna ai fost copil bun mă!

Tu Fifi! Tu ce vrei să faci anul acesta? Io, deci, io vreau să o iau sus de la toţi din a doişp… Adică vreau să iau la parcurs anticipat toată matematica până în a doişpea. Bine tu Fifi! Poate o să şi reuşeşti. Succes!

Pistolarule tu? Ia zi, ai mai fumat? Pistolarul îşi scoate repede mâinile din chiloţii colegelor de bancă. La ce te-ai gândit pentru anul acesta? Păi, io anul acesta vreau să fac o excursie până în Cuba. Da mă Vânătorule? O excursie în Cuba? Ai pe cineva pe acolo? Până să răspundă Pistolarul, profu cu cearcăne lungite ţinteşte spre mine, singurul elev cu stilou din toată clasa. Dănutz tu ce ţi-ai propus? Hai, de la tine aştept un răspuns cuminte. Dănutz se arcuieşte în poziţie de drepţi: Io vreau să citesc mai mult decât în anul ce a trecut! Hohote isterice din partea lui, urmate de triluri acţionate reflexiv ale evlavioaselor de pe partea dreaptă. I-auzi la ăsta. Atât mă? Să citeşti mai mult? Da, aşa pur şi simplu. Taci mă că te scot la tablă şi îţi dau un 1 dacă nu ştii.

Se scoală şi merge apăsat pe umeri, parcă, de doi bolovani sisifici, se plimbă printre bănci, Pistolarul revine cu mâinile în chiloţi. „Ştiţi copii, cât îmi pare mie de bine să vă revăd iar, dar s-ar putea să ne vedem pentru ultima oară”, şi îşi înghite două sughiţuri, suflă prelung nasul într-o batistă cu broderie roşie. „Îmi pare rău că nu v-am cunoscut mai bine până acum şi nu am mers toţi la bere. Sper că sunteţi voi măcar împăcaţi”. Izbucneşte în hohote de plâns ascunse în palme. Ziua aia nu ne-am bulgărit dar nici logaritmi nu am mai rezolvat.

Cu două zile înainte, un nene celebru, Hâncu pe numele lui, anunţase pe la toate televiziunile un cutremur de 8 grade pentru Marţi…

A venit cronica despre mine!

Posted in Multe on Iunie 6, 2009 by Dănutz

Seara asta a fost una din serile adevărate de vară. Caldă şi învăluitoare ca patul unei curtezane. Ceea ce aşteptam, convins câteodată, ca şi necrolog, mi s-a înfăţişat seara asta ca şi cronică. Am fost copleşit şi zdrobit de o analiză aproape viscerală a semi-personalităţii proprii. Deşi sunt tonifiat nu pot să nu adopt o poziţie reverenţioasă. Simt că fantoma propriei vieţi mă bate pe umăr. Deci, cronica