Ia cronica şi citeşte!

Îl înţelegi cel mai bine la tenis. Între două lovituri de rachetă, ajungi să îl cunoşti mai bine decât ar vrea el s-o faci când staţi pe terasă, la una rece. Şi asta pentru că loveşte mingea aia cu atâta sete, de parcă biata făptură verzuie i-ar cere bani împrumut. Nu se supără dacă pierde; mai degrabă te laudă pentru măiestria cu care l-ai învins lângă fileu.

De fapt, să-i admire pe alţii, din toate baierele minţii şi cu toată armata de argumente, e o trăsătură împământenită la Dan. „Ceilalţi” (şi te felicit dacă eşti unul din ei) devin carne de tun pentru pofta sa de a se bucura de virtuţi umane fundamentale, de calităţi profesionale imbatabile, în sfârşit de calităţi pe care mulţi le-ar trece sub tăcere din invidie. Dan, nu. Dan cântă cu toată gura virtuţile (atunci când sunt valabile) ale celorlalţi, dar o face cu atâta convingere şi pofta de viaţă, că-l plezneşte râsul, iar pe tine, stupoarea. Ai zice că e primul intelectual care s-a abandonat în mod testamentar în admirarea celorlalţi. Ce mai, dacă admiraţia i-ar fi diamant, ar tăia sticlă. Sigur că uneori atinge paranoia cu pofta lui de a-i aplauda pe alţii. De la Elvis şi Shakira, la unii profi din facultate sau chiar unii colegi de servici, personajele îţi sunt prezentate atât de stratificat şi de cuceritor, că te apucă damblaua şi te saturi de ei. Dar îţi revii, la fel cum şi el îşi mai revine. Sper. […]

Trei lucruri nu suportă. Dar înainte să le afli, pregăteşte-te să ţi-l închipui în scaun de judecător.

1: Să-i fie jignită inteligenţa (notă: poate nu-ţi va spune ţie cât eşti de măgar şi incult, dar o să mi descarce mie, pe îndelete, şi o râdem…). Dacă îi spui că-i prost, apoi spune-i-o cu argumente, şi te va crede admirându-te că ai avut curajul să i-o demonstrezi. Dar lasă-te de meserie, dacă te deranjează doar felul în care râde, în care se zbenguie, în care loveşte cu racheta de tenis. Reacţii unice la nervi justificaţi: scoate replici de cazi pe jos de râs şi, bineînţeles, e cel mai inventiv om la capitolul „cruzime contra deştepţilor de tinichea”.

2. Să nu găsească gagici în lunetă (notă: ochiul îi funcţionează ca o armă cu lunetă. Ţinteşte, loveşte, gustă. E simplu.) Pur şi simplu, 99% discuţiile lui în zona asta roiesc. Pe femei le vede cum ele nu-şi închipuie că sunt văzute. Habar n-au „păsările” ce se întâmplă cu ele în creierul donjuanesc al lui Dan. Le studiază microscopic, dar relaxat; permanent, dar cu pauze binefăcătoare; intens, dar echilibrat şi convingător; paranoic, dar cu măsuri suportabile de ridicol; prosteşte, dar cu dorinţa matură de revenire.

3. Să trăiască în locuri pustii (notă: nu îl vezi fericit în oraşe mici, seci, uitate de lume. Îi vine să se urce pe pereţi la prima bântuire a non-activităţii. Ca atare, îl găseşti fericit la Bucureşti, la Cluj, la Sibiu…). Dar îţi sugerez să-l iei la bătaie pentru asta. Nu pricepe nicicum, domnule, că te poţi bucura de orice loc de pe pământ, numai dorinţă de bucurie să ai… Bate-l şi spune-mi dacă şi-a revenit.

Habar n-ai cât m-a pisat să gat odată textul ăsta, de parcă în el i-ar sta nădejdea de mai bine în viaţă. Vroia reclamă sinceră şi na, i-o dau. Nu mă doare mâna. Dar mi-a trebuit multă vreme să adun toate aceste mărturii şi să le scriu sub inspiraţia duhului laic al prieteniei noastre, veche de 20 de ani, care nu m-ar lăsa să greşesc o slovă. Şi aş mai scrie, dar mi s-a încălzit tastatura. M-am pregătit cinci luni şi l-am scris dintr-un foc…

Final. Hai, totuşi, să fac ceea ce toate reţetele pentru un bun text îmi interzic să fac, adică să încerc a cuprinde totul, într-un singur fragment: Dan vorbeşte rar, apăsat şi pe roluri din desene animate şi filme tragice (dacă ar lucra la radio, ascultătorii s-ar sinucide); dă pe la Biserică, de multe ori nu degeaba; scrie pe blog; e citit pe blog; e citat pe alte bloguri; are un frate incredibil de inteligent, dar care spune despre Dan că e mai deştept decât el (hm…); coseşte în grădină şi sărută iarba, ca un Glanetaş reloaded; se dă (sau ar mai vrea să se dea…) pe zduin cu femeile; înjură ca un cioban enervant; are timp liber (a se citi „îşi face”); Dan publică în reviste de teatru şi film; Dan ştie.

Replici:
– mă, la Sibiu e atât de fain, că-ţi vine să trăieşti.
– mă, fata aia e aşa de scumpă, că-ţi vine să ai grijă de ea.
– mă, e atât de curat în oraşul ăsta, că nu-ţi vine să crezi că trăiesc oameni aici.
– plixu-gris (sudalmă originală, brevetată cred…)
– tibi dragă, hai să rescriem istoria tenisului cu un meci mai tare ca-n ’73.
– etc.

Să ne trăieşti mă meseriaşule.

by old and good pal, Rareş TILEAGĂ

3 răspunsuri to “Ia cronica şi citeşte!”

  1. […] A venit cronica despre mine! Seara asta a fost una din serile adevărate de vară. Caldă şi învăluitoare ca patul unei curtezane. Ceea ce aşteptam, convins câteodată, ca şi necrolog, mi s-a înfăţişat seara asta ca şi cronică. Am fost copleşit şi zdrobit de o analiză aproape viscerală a semi-personalităţii proprii. Deşi sunt tonifiat nu pot să nu adopt o poziţie reverenţioasă. Simt că fantoma propriei vieţi mă bate pe umăr. Deci, cronica […]

  2. Fain text 🙂 Se potriveste de zici ca-i manusa. Well done!

  3. Rores e tata lor. Nice

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: