Time

După-amiaza în care te trezeşti energizat te face să te întrebi dacă nu cumva eşti teleportat în America. Eşti solar, ai un zâmbet larg, răspunsuri pentru toţi şi nervul refăcut. Pe deasupra, îţi miroase a curat şi toate lucrurile în jurul tău sunt ordonate, participă la înălţarea ta. Simţi că ai atâta energie încât te-ai apuca să recuperezi tot ce n-ai făcut o săptămână întreagă. Simţi că ai creativitate cât să scrii un roman, două articole ştiinţifice şi să mai şi citeşti ceva alambicat, să înveţi despre ultimele tendinţe în cercetările sociale. Cele mai grele filme sunt destinate momentelor de acest fel. Te simţi în stare să descoperi sensuri şi simboluri în artă, îţi vin idei de afaceri, îţi aştepţi musafiri neinvitaţi, parcă ai face şi un pic de mişcare. Este totuşi duminică după-masa şi până să îţi termini cel mult încălzirea, cântă Time de la Pink Floyd. It’s the english way… Până la urmă n-ai reuşit nimic mai mult decât să aprinzi calculatorul şi să te întorci din nou la somn în tot intervalul după-amiezii duminicale.