Rareş

Rareş a fost de curând la un concert Sarmalele Reci la care eu nu am putut merge. Şi tot de curând Rareş s-a gândit serios să scrie pe blog. Dar cum nu a avut curaj să îşi înfiinţeze unul individual, s-a aciuit pe lângă al meu. De aici înainte, pentru cât timp va vrea şi până când o să vrea să mă concureze direct cu un blog propriu, o să aibă categoria lui pe pagina mea. Aştept aplauze. Mulţumesc.

Şi cum nici un serviciu nu trece fără un favor ca răsplată, Rareş va fi cel care o să îmi ţină locul atunci când io o să fiu prea beat să debitez ceva coerent sau când o să fiu plecat în lumea viselor, sau când îmi tai unghiile de la picioare.

Rareş e tipul pe care îl întâlneşti ocazional în alimentară, de fiecare dată însoţit, responsabil, departe de raionul de spirtoase sau de tutun. Latura sa artistică l-a împins spre o viaţă destrăbălată în prima tinereţe, erijându-se într-un exponent cu calităţi de lider între sălbaticii şi zănaticii locuitori de aceeaşi vârstă cu el din oraşul natal. Mai târziu, pletele şi muzica urlătoare care răzbătea din camera lui i-au câştigat respectul şi din partea vecinilor şi a maturilor cu probleme generate de joburile istovitoare, deveniţi astăzi pensionari atotştiutori.
De pe acum începeau să se zărească firimituri necoagulate ale corectitudinii ce îl va caracteriza câţiva ani mai târziu. Decide să îşi continue studiile, fapt care îi dă prilejul pentru o dezvoltare a personalităţii polivalente şi la o întâlnire cu mine într-o seară geroasă din anul doi. De aici începe o serie de escapade în nopţile lungi care se sfârşeau cu mituirea portarului la întoarcerea în camera căminului de băieţi cu o fufă. Sau două. Nopţile dormite sub mesele barurilor de mâna a treia, cu miros de pişat, i-au dat ocazia să perceapă societatea în toată plenitudinea. Ziua la şcoală, cu dicţionarul de neologisme (ed.a II-a) în mână, pe care l-a şi citit de trei ori şi figura de intelectual ochelarist l-au ajutat să treacă sesiunile cu nota 10 cu felicitări de fiecare dată. Aceasta poate fi şi cauza pentru care a fost dat afară din formaţia rock pe care o conducea, după propriile afirmaţii, „cu multă dexteritate şi un pic de geniu spre culmile înalte ale afirmării internaţionale”. A urmat o carieră solo în muzică, oferind şi consultanţă unor formaţii umile care i-au bătut întâmplător la uşă. Dintre acestea, unele au fugit fără să-şi plătească onorariile pentru serviciile acordate sau au dus o politică mârşavă de negociere reuşind să obţină de la el preţuri jignitoare, de 5 RON per album. Ultimul dintre acestea s-a vândut în peste 2 milioane de copii, de la lansarea sa în 10 septembrie. Şi numărul e în continuă creştere. Toate „normalităţile” relatate, tolerate de societate, l-au determinat pe Rareş să se retragă în colţul său ferit, unde debitează filosofie. Astăzi are principii de la care nu se abate. Nu se mai uită după puştoaice de liceu.

Astăzi e inginer.

Anunțuri

9 răspunsuri to “Rareş”

  1. Interesant cum se dezvolta oamenii in timp. Eu am ramas cu imaginea unui Rares de 19 ani, putin zapacit, putin filozof. Cand s-a produs mutatia spre inginer? Si unde-i sunt pletele?

    Oricum, de la distanta se observa ca ingineria nu a reusit sa ucida filozoful. Keep up the good work guys!

  2. Rareş fără Petru Says:

    Mutaţia spre inginer este o consecinţă a economiei de piaţă. Rareş şi-a dat seama, nu fără a-şi consuma excesiv de mulţi neuroni prin baruri, că ar fi bine să câştige bani din meseria asta. Are nevoie de bani pentru a avea ce să investească în propria persoană. Câţi are, investeşte! cam juma’ în chestii materiale, aialaltă juma’ sau chiar mai mult în cele imateriale, atât de dragi lui. Cât despre pleată, ea este „la cutie” şi la propriu, şi la figurat!

    Ziceai că îţi place să-i citeşti pe alţii. Crecă la mine te refereai atunci. Na, că acuma poţi şi sper să-ţi placă, doar ştii filosofia mea: fără prea multe blabla-uri :P.

  3. adaugat la blogroll. frumosi baieti:P

  4. vezi ca ai uitat un „z” in link. abia te-am gasit. 😛

  5. ThePunisher Says:

    Foarte misto. Devenim o familie. Acum ca stiu mai multe detalii despre Rares, we can be friends forever… De ce nu-si face fiecare blog? Ca oricum e „trendy”? N-ai blog, nu existi. Pana si Iliescu si Nastase au bloguri. Eu savuram commenturile lu’ domnu’ Rares, dar daca s-a decis ca tre’ sa aiba his own sandbox…. fie.

    Yiipiiii….

  6. Rareş fără Petru Says:

  7. Oau, Rareş, my man… Impressive CV!
    DANE, ACUMA SCRIU CU MAJUSCULE CA SĂ PRICEPI. VREAU SĂ CITESC O CARTE DE TINE, MĂ. CÂND SUPĂRARE O SCRII ODATĂ?????????

  8. Rareş fără Petru Says:

    Mulţam, rash, da’ nu merit!

    SUBSCRIU ŞI IO LA FAZA CU CA CU CA CU CARTEAAAAAA!!!

  9. […] următoarea clipită, fără nici o replică, se trezesc proiectaţi de imboldul grijuliu al lui Rareş pe zidurile cetăţii. Rareş merge mai departe să îşi bea berea pe domeniul public. Berea nu se […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: