5th day. ‘eh last one.

Duminică. Aşteptăm spectacolul de închidere. Publicul este deja obişnuit, destins, vorbăreţ, plăcut la privire, chiar. Pare-se că o să-mi pierd obiectul cârcotelii în ritmul ăsta. Niciodată nu am văzut un public mai avid de spectacol ca în seara asta. O sală de aproape o mie de locuri a fost plină până la refuz.

Am primit spectacol. Don Quijote în regia lui Dan Puric. În rolul principal: Dan Puric. Don Quijote e un saltimbanc atemporal, fără lance şi coif, căzut în reverie, alături de un Sancho Panza îmbrăcat tradiţional româneşte, cu nevastă dojenitoare. E singurul blajin şi îngăduitor cu sufletul frământat, în căutarea veşnică de tămăduire a saltimbancului. Ludicul oniric lasă uşor loc pentru gravitate, muzele dispar, ca până la urmă nici îngerul păzitor să nu mai poată trece de bariera formată de demoni în jurul lui Quijote. Magistrală creştere în intensitate, o conducere formidabilă a acţiunii, exclusiv din joc scenic. L-am simţit ca pe un spectacol de vară. De vară lungă, poate chiar eternă. A avut căldură îndeajuns pentru asta.

Începe să îmi placă tot mai mult festivalul ăsta. Mi-a dat impresia de maturitate cu ediţia care tocmai s-a încheiat. L-am prizat ca pe o marfă bună. Am început cârcotind şi am terminat aşa cum mă aşteptam, plin de încântare cerebrală. Mi-a prilejuit întâlnirea cu artişti pe care nu avusesem ocazia să îi percep înainte. Unul dintre aceştia a fost A.G. Weinberger, care a încheiat o seară din festival în blues style. Unele persoane şi-au purtat din nou ciocatele cu plăcere după propriile mărtusiri. Io nu am putut decât să arăt respectul care se cuvine pentru un improvizator virtuoz şi comunicativ la maxim. The man talks about pussy and seems like he realy means business. So, double respect A.G. Simţeam că o să iasă mai bine în engleză, să înţeleagă tot neamu’. 5 zile cu diversitate şi doză de elitism neipocrit. Acum, o să mă pun la hibernare în liga mea până la primăvară. Am zis.

Anunțuri

2 răspunsuri to “5th day. ‘eh last one.”

  1. Si ai zis bine Dane.
    Pacat numai ca avem de asteptat cate un an, de fiecare data, intre festivaluri. Altfel suntem condamnati la comedii usoare de vara, sau spectacole de sarbatori hibernale cu trupele de rezerva a cutarui sau cutarui teatru cunoscut, care face din nume o justificare pentru suprapretul biletelor.
    Ma trec si acum fiori la amintirea unui spectacol de balet, cu trupa si coregrafie pentru scena de opera, inghesuit pe scena casei de cultura … grotesc.
    In fine, hai sa nu carcotim, a fost fain festivalul, ne-am bucurat de el; ca si de cronicile tale. Sa speram ca ni se vor mai intampla lucrui din astea 🙂

  2. cronici din partea mea adica… 😛

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: