Vremuri

Oamenii sunt deosebiţi prin vârstă în mare măsură. Copii mici, şcolari, studenţi, maturi, bătrâni, memorii.

Ce mă surprinde e că de la o vreme încoace totul e de-a valma. Nu mai pot determina cât de cât veridic vârstele persoanelor cu care am de-a face. După terminarea şcolii intri într-o categorie largă unde nu mai prea contează o diferenţă de un an sau doi. Toţi vom avea pe rând: 20 şi ceva de ani, 30 de ani, 40 de ani, etc. În facultate în schimb, poţi determina uşor diferenţele între un student de anul 2 sau 3. De cei din anii marginali, 1 sau 4 nu mai vorbesc. De altfel, student fiind poţi alege o elevă de liceu dintr-o turmă de colege fără să încrunţi măcar ochiul.

Când eşti de 12 ani studentele ţi se par aproape femei, după ce termini facultatea le vezi aşa de proaspete, departe de momentul când vor fi mame. Şi tot continuăm să ne considerăm prea crud bătrâni. Îi certăm pe cei mai tineri când se consideră în vârstă şi ne mai dorim pentru câteva momente trăirea pe care numai ei o mai au. Ce nu ne aducem aminte e că şi noi făceam la fel.

Mă întreb cum e să apreciezi vârstele de la înăţimea a vreo 80 de ani dar în acelaşi timp mă arde prea puternic dorul limpezimii de la 21.

Anunțuri

4 răspunsuri to “Vremuri”

  1. Cand suntem copii vrem sa fim adulti iar cand suntem adulti vrem sa fim copii spune o vorba. Problema e ca odata ajuns adult, cu greu iti mai permiti luxul de a fi copil. Cu toate astea cred ca merita incercat. E tot ce ne ramane mai stralucitor cand la 80 de ani vom trage linie.

  2. :)) foarte tare! sa stii ca imi amintesc ca in clasa a 8a iubirea vietii mele de copil trecuse la liceu si mi se parea barbat in toata firea si atat de mare cand ma uitam la grupul lor de baieti „de liceu”. acum mor de ras cand vad un pusti de anu 1. se schimba perceptiile. e normal. ideea e sa te bucuri de tot ce experimentezi in mod activ, adica la prezent, nu retrospectiv („ce bine era cand…”).

  3. unii nu se prea maturizaza oricat ar fi de batrani. anyhow, facem ce putem fiecare 😛

  4. toate la timpul lor…scoala i-si are timpul ei,insuratul,despartirea cu toate laturile ei,i-si are timpul.trbuie sa acceptam tineretea,batranetea,si moartea.nu este important ceea ce facem in viata,,important este ce am invatat din ce-am facut.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: