Arhivă pentru Februarie, 2008

Semne

Posted in Multe on Februarie 27, 2008 by Dănutz

„Semne de primăvară căpitane!” Cel mai expresiv zâmbet surprins pe peliculă şi câteva împuşcături. Pământul se pregăteşte să îl îmbrăţişeze. Definitiv de data asta. Şi trebuia să vină cu viaţă…

Vremuri

Posted in Exerciţii de gândire, Multe on Februarie 18, 2008 by Dănutz

Oamenii sunt deosebiţi prin vârstă în mare măsură. Copii mici, şcolari, studenţi, maturi, bătrâni, memorii.

Ce mă surprinde e că de la o vreme încoace totul e de-a valma. Nu mai pot determina cât de cât veridic vârstele persoanelor cu care am de-a face. După terminarea şcolii intri într-o categorie largă unde nu mai prea contează o diferenţă de un an sau doi. Toţi vom avea pe rând: 20 şi ceva de ani, 30 de ani, 40 de ani, etc. În facultate în schimb, poţi determina uşor diferenţele între un student de anul 2 sau 3. De cei din anii marginali, 1 sau 4 nu mai vorbesc. De altfel, student fiind poţi alege o elevă de liceu dintr-o turmă de colege fără să încrunţi măcar ochiul.

Când eşti de 12 ani studentele ţi se par aproape femei, după ce termini facultatea le vezi aşa de proaspete, departe de momentul când vor fi mame. Şi tot continuăm să ne considerăm prea crud bătrâni. Îi certăm pe cei mai tineri când se consideră în vârstă şi ne mai dorim pentru câteva momente trăirea pe care numai ei o mai au. Ce nu ne aducem aminte e că şi noi făceam la fel.

Mă întreb cum e să apreciezi vârstele de la înăţimea a vreo 80 de ani dar în acelaşi timp mă arde prea puternic dorul limpezimii de la 21.

Când o să te lase

Posted in Multe on Februarie 15, 2008 by Dănutz

când îţi va refuza o bucată de plăcintă. nu contează cu ce. plăcintă să fie.
când o să afle că nu ai maşină.

însoară-te că te faci bătrân şi prea deştept.
Cupid is dead. I killed him. (evil laugh)

Explicaţii?

Posted in Multe on Februarie 13, 2008 by Dănutz

Prima dată îi vezi mustaţa. După aceea îl dibuieşti şi pe el. În fiecare dimineaţă pe acelaşi scaun, în primul rând al autobuzului. Încrezător, scrutează cu privirea pe toţi care intră. Şi câteodată are şi un interlocutor cu care împărtăşeşte gânduri şi impresii. De fapt le împărtăşeşte cu încă 20 de persoane din jurul lui. Şi are subiecte aşa de interesante încât toţi stau şi-l ascultă. Băbuţele zâmbesc subţire şi dau din cap aprobator. Om cultivat. Ce mai poţi adăuga, cum poţi să-l contrazici când îţi expune situaţia drumurilor din Spania sau când relatează cum se munceşte acolo. Mai dă şi verdicte. Zice că soluţiile trebuie să vină de la ţările astea mai dezvoltate. Oamenii ăia deştepţi au descoperit cu aparatele lor că de fapt ziua nu are 24 de ore, numai vreo 16. De la el ştiu. Mai departe, abordează teme de discuţie precum programa şcolară, cum se mai învaţă în România, Băsescu, UE. E greu şi să le enumeri dar să le mai şi dezbaţi. Şi vei vedea că omul are dreptate din privirea lui şi din neclintirea mustaţei alea groase. Priveşte atent, cu luare aminte, blând ca un bunic, deşi sunt sigur că nu are nepoţi. Are un aer destul de tineresc, sare zvelt pe locul din primul rând pe care nu îl cedează niciodată.

Ieri l-am întâlnit în staţie. Ce credeţi că avea sub mustaţă? Un chiştoc de ţigară. Oare să fi avut vreo semnificaţie?