The Doors. Filmul.

Ia şi tu un pic… o să te ajute. Detensionează-te, simte şi nu mai gândi…
Aseară am revăzut un film îmbibat de poezie şi bun gust. The Doors al lui Oliver Stone. Un film care îţi dă detalii cu fiecare milimetru de peliculă care se derulează în faţa ochilor tăi. Nu poţi asimila dintr-o vizionare tot ceea ce ţi se oferă atât de calculat.

Filmul creşte odată cu Morrison. De la studentul căruia i se rupe în cel mai adevărat mod până la maturul bărbos care-şi vede prietenii părinţi, aşezaţi la casa lor, avem un ansamblu care gravitează în jurul lui. Se începe cu solitudinea lui Jim, remarcat de colegul său Ray Manzareck, se continuă cu o gaşcă de petrecăreţi care roiesc în jurul energiei lui şi se termină cu Pamela care îl priveşte contemplativ după ce a trecut marele prag. Machiajul ajută la crearea unui vizual credibil nu numai în cazul lui Val Kilmer ci şi pentru ceilalţi membri ai formaţiei. Alegerea lui Kilmer în rolul principal a lăsat convingerea că nimeni nu putea să îi ţină locul cu mai mare succes şi cu siguranţă nu putea da o voce mai apropiată de cea originală, deşi a fost varianta numărul doi a regizorului.

Coloana sonoră este alcătuită în mare parte din cântecele de pe cele şase albume scoase de formaţie înainte de moartea lui Morrison. Poate nu vă vine să credeţi dar aproape toate cântecele din film sunt interpretate de însuşi Val Kilmer. Pentru fiecare circumstanţă importantă din viaţa artistului avem câte o melodie din repertoriul formaţiei. Astfel, se aude „Riders on the Storm” la scena călătoriei familiei Morrison prin deşert, „Love Street” pe când o urmăreşte pe Pam până la ea acasă şi „Light my fire” ca sugestie la creşterea efervescentă a grupului. Imaginea indianului apare frecvent, în momentele de transă, sugerând moartea tăcută. În timpul petrecerii copiilor de la Ray de acasă, avem un concurs de imagini simbolice: apare pentru câteva momente şi Jim-copil pe lângă Jim-adult, îmbrăcat în costum grotesc de indian, după care cel din urmă cade cu capul pe masă.
Morrison cu barbă, în ultima parte a vieţii sale se înfăţişează ca un om dispus la concesii sociale. E un om obosit, călărit de justiţie, care caută un refugiu în Paris.

Aura creată în jurul lui Jim a fost contestată de colegii săi de formaţie. Neînţelegerile dintre solist şi John Densmore (baterie) sunt discreditate de aceştia precum şi ideea indusă a unui necontrolat şi pilit permanent. E un film artistic impecabil care reuşeşte să transmită o idee vie. Numai că imaginea rezultată nu se pliază pe realitatea existentă.

Anunțuri

11 răspunsuri to “The Doors. Filmul.”

  1. versurile lor erau mult prea bolnave pentru gustul meu cat despre viata lui…teribilismul costa, dovada modul in care a murit.

  2. versurile sunt ok 😛 cat despre ei ca oameni… nu prea conteaza. stii cum e cu artistul, uneori imprumuta trupul si viata unui om… dar de cele mai multe ori e doar un artist care se defineste prin creatia lui.
    intr-adevar, filmul e bun.

  3. versurile erau scrise in majoritatea lor de jim care era si poet. poezia si versurile cantecelor lui trebuie puse in contextul unde-si au locul. era perioada de exaltare, perioada relaxarii duse la extrem si a experimentarii totale. moartea a fost un motiv destul de uzitat in creatia sa si atingerea ei nu era vazuta ca un sfarsit sau despartire ci ca o experienta de cele mai mari proportii si unica. urmatorul post da mai multe detalii.

  4. Filmul acesta l-am vazut de multe ori, muzica m-a insotit de ceva vreme incoace, chiar am cantat un cover dupa Love Me Two Times cu baietii la cateva concerte si a fost primit foarte bine de public. Pot spune ca filmul ori iti place mult ori deloc, la fel ca si muzica, de fapt, pentru ca se adreseaza celor care folosesc excesele de orice forma pentru a invata cate ceva nou despre propria persoana. Cine nu face asa ceva, nu prea pricepe mare lucru despre sub-cultura The Doors si se va grabi sa blameze moartea + excesele lui Morrison, respectiv a tuturor celorlalti. Exista 2 modalitati de a obtine intelepciune in viata: cugetarea si experimentarea. Prima necesita timp, cateodata mult de tot iar a doua necesita mult noroc, tocmai pt ca poate iesi prost, dar nimeni nu poate spune ca una e mai buna decat cealalta, tocmai pentru ca sunt asa de diferite. Mie imi plac excesele. De fapt, fac excese din cam tot ceea ce imi place si cu siguranta ma incadrez la „experimentisti”.

  5. nici ca se putea un actor mai bun care sa-l interpreteze pe dragul de jim! superb film, aseara l-am revazut pentru e 5-a ora. nu ma pot satura de doors, niciodata!

    Rares, imi place cum ai pus punctul pe i!

  6. … multumesc. Sincer, ma gandesc sa-mi fac si eu blog 😛 …

  7. BIG FUCKIN'JIM Says:

    Mah,oameni buni,Jim este inca,cu mult peste gunoiul de societate in care ne ducem existenta asta mizera. Pentru a putea afirma ca versurile celor de la The Doors sunt proaste,mai intai ar trebui sa le intelegi,iar daca le-ai inteles,nici nu se discuta. The Doors este o era care inca nu a luat sfarsit,iar Jim Morrison este insusi „The Lizard King”,este cel ce a facut generatii intregi sa traiasca prin versurile lui,nu?!
    Cat despre viata lui,de cele mai multe ori drogul te face sa realizezi ca defapt viata asta e o minciuna si ca defapt realitatea nu este aici,aici suntem mintiti,aici trebuie sa te conformezi,daca vrei unor reguli ce constituie „bunele maniere”. Ei bine Jim n-a facut-o,nu a vrut sa fie marioneta unei societati bolnave,putrede.
    Despre film…simti ca traiesti asa cum vrei.
    „Cunoscutul se afla inaintea usilor inchise,daca vrei sa afli necunoscutul,indrazneste si deschide THE DOORS”.
    MONICA ;-)))

  8. samanul Says:

    muzik si filmul extraordinare ,ascult THE DOOR de 10 ani si nu o sa ma satur vreodata.

  9. samanul Says:

    CINE VREA SA POVESTIM SAU SA FACEM UN PARTY THE DOORS,AM SA LAS ID-UL MEU:SAMANUL_2007.

  10. un antic demon domneste in padurea mortii.

  11. unde naiba sunteti fani ai the doorsul-ui.?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: