Toamna gri… strikes again

Melancolia îşi face de cap. De câteva zile mi-am pierdut din fler şi risc acum să cad pe gânduri obsesive, recurente. Până unde e bine să mergem şi unde e bine să ne oprim? Jignim fără să ne dăm seama, jignim persoane dragi, tot fără să ne dăm seama de ce facem şi întotdeauna sărim ca arşi când ceva nu ne convine. Nu avem argumentele la mână de fiecare dată deşi ştim că avem dreptate. Facem rău chiar şi atunci când vrem să facem bine şi după aceea ne căim uitându-ne la rezultate. Nu suntem îndeajuns de tari să dublăm în practică ceea ce susţinem la nivel teoretic. Tot ceea ce ne oferea drept crez se năruie încet sub privirile noastre disperate. Şi dacă te simţi în stare să susţii contrariul ţi-o spun că o faci ca un ignorant şi te amăgeşti pe tine însuţi. Dar nu te acuz, ştiind că acestea sunt singurele clipe de fericire pe care ţi le permiţi. Aşa că fugi, du-te şi trăieşte, nu te lăsa pradă lupilor. Lasă urmaşi şi nu-i învăţa să treacă cu gândul peste cele ce se văd cu ochii şi se pot simţi cu degetele. Singurul răspuns care poartă valoare de adevăr va fi cel pe care o să ţi-l făureşti tu.

Am spus că nu o să mai scriu niciodată despre gândurile care mă apasă dar am făcut-o din nou. Sper ca asta chiar să fie ultima dată. Împărtăşirea gândurilor îţi arată slăbiciunile şi punctele nevralgice. Vei fi mai uşor de doborât. Şi totuşi îmi sunteţi dragi. Vă las să mă doborâţi.…

Şi bonus:

Adolescenţi pe mare

de Nichita Stănescu

Această mare e acoperită de adolescenţi
care învaţă mersul pe valuri, în picioare,
mai rezemându-se cu braţul, de curenţi,
mai sprijinindu-se de-o rază ţeapănă, de soare.
Eu stau pe plaja-ntinsă tăiată-n unghi perfect
şi îi contemplu ca la o debarcare.
O flotă infinită de yole. Şi aştept
un pas greşit să văd, sau o alunecare
măcar pân’ la genunchi în valul diafan
sunând sub lenta lor înaintare.
Dar ei sunt zvelţi şi calmi, şi simultan
au şi deprins să meargă pe valuri, în picioare.

Anunțuri

4 răspunsuri to “Toamna gri… strikes again”

  1. contemplarea e vindecatoare desi poate putin trista. Te invidiez ca ai timp si aplecare pentru a-ti pune gandurile intr-un white paper… Imi face placere sa-ti citesc gandurile si ma indeamna si pe mine la mai multa asezare si gustare a lucrurilor frumoase din viata ce ne inconjoara…
    aceasta toamna violenta parca imi spune si mie: „omule…, nu uita sa traiesti -slow down…. Ai uitat cu imi numarai frunzele galbene, si picurii tot mai reci de ploaie? Ai uitat cum copil fiind zambeai cand era mai mohorata vremea, pentru ca stiai ca e si ea de la d-zeu? Ai uitat cat de bine miros ardeii copti si vinetele de pe plitele femeilor care pun bunatati pe iarna…? Si culesul nucilor…, si a bostanilor…si merele de care erai deja satul? Ai uitat cat de savuros e cabernetul la gura sobei, intr-o cabana sau pur si simplu la un foc de gasca undeva, toti infofoliti si ascultand cantece folk melacolice de toamna..? ” Mi-e dor de toate astea… Si tu m-ai facut sa-mi aduc putin aminte de aceste lucruri… Multumesc!

  2. Ma bucur Ducule daca am reusit sa-ti starnesc amintiri asa duioase. Iti multumesc si eu pentru randuri. Te mai astept.

  3. offtopic..am vazut cum m-ai trecut la blogroll….SNIF!!!…ce draguut…>:D<

  4. Scrie ma puiule, scrie despre ce te apasa… restul s-ar putea sa fie o pseudo-filozofie fina scrisa in stil jurnalistic. Si pe taramul respectiv te vom dobora fara remuscari. Aici mai bine citim si tacem. Si tu ne esti drag.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: