Hooray for hooters

Aici nu este nici o metaforă.

Mi-am descoperit demult o pasiune care îmi mistuie fără cenuşă energia şi îmi tropăie cu zgomot prin visele nocturne. Îmi plac ţâţele. Nimic nu e mai bun ca o pereche de ţâţe, decât, poate, numai dulceaţa de gutui gustată tot de pe ţâţe. Le ating, le ador, îmi place să le simt umplându-mi palmele, să le văd săltând, să le ghicesc forma, să le dezgolesc, să le muşc, să le încălzesc, să le măsor, să mă joc cu ele, să le strâng.

O pereche de ţâţe mari ierta multe păcate, îmi făcea ochii rotunzi şi pupilele mari, dar m-am îndrăgostit de o pereche de ţâţe mici într-o zi. Şi de atunci am început să le îndrăgesc pasional şi pe ele. Nu mai fac diferenţieri copilăreşti şi ierarhizări brutale. Îmi dau seama de binefacerea unui sân rotund şi chiar numai vederea lui îmi dă fir epic unei zile. Un sân alb, fraged, mirosind a mugur de brad îmi poate trezi simţiri, care de la facerea lumii şi până la sfârşitul ei nu pot fi altfel egalate.