Cd

De la Lady Bombonică am o însărcinare neonorată de ceva vreme. Mă întreabă ea aşa:

Primele cinci cd-uri audio piratate. Au fost ele: o compilaţie cu ceva muzici zăpăcite, punk like parcă şi nişte albume de la Metallica. După aia au urmat discografii: Deep Purple, Pink Floyd, Elvis.

Primele cinci cd-uri originale şi din banii cui.
Toate din banii mei (neah neah neah). Şi au fost toate cu muzică grea. Adică de-aia învechită. Bach, Haydn, Strauss, Paganini şi Schubert.

Cinci persoane care mi-au completat gusturile muzicale.
Am fost cam autodidact în domeniu. Eram destul de reticent ca şi copil la genurile zilei şi formaţiile care apăreau, după ce în primii ani ai discernământului m-am fript cu nişte casete cu muzică tânără cumpărate de pe taraba din piaţă. Ce pot să mai zic decât că prietenul meu Radio Guerilla mă sprijină mereu în a găsi devreme ceea ce mă încântă şi azi şi mâine.

Puteţi arunca cu roşii acum.